Expoziție
Pe 16 noiembrie 1989, Biroul extins al Parlamentului European se reunește în sesiune extraordinară la Bruxelles, unde își exprimă bucuria cu privire la aceste evenimente și la deschiderea Zidului Berlinului. Membrii Biroului reamintesc și angajamentul Adunării pentru democrație și pentru autodeterminarea popoarelor.
O săptămână mai târziu, deputații europeni adoptă o rezoluție în care cer „dreptul la autodeterminare” pentru cetățenii RDG, „inclusiv posibilitatea de a face parte dintr-o Germanie unificată, într-o Europă unită”. Pe 9 februarie 1990, președintele de atunci al Parlamentului European, Barón Crespo, vizitează Berlinul de Est, unde se întâlnește cu mai mulți conducători ai mișcărilor democratice. El profită de ocazie pentru a le reaminti tuturor interlocutorilor că, pentru Parlamentul European, viitorul Germaniei trebuie privit în contextul creării unei Uniuni Europene și a unei structuri care să garanteze pacea și libertatea în întreaga Europă. După o săptămână, Parlamentul adoptă o nouă rezoluție care recunoaște dreptul tuturor germanilor de a trăi în cadrul aceluiași stat. Mai târziu, deputații europeni salută și faptul că, în martie 1990, când se organizează primele alegeri democratice în RDG, alegerile sunt câștigate de partidele politice care s-au pronunțat pentru unificarea Germaniei.
Pe 16 mai 1990, Parlamentul European îi invită pe cancelarul Helmut Kohl și pe Lothar de Maizière, primul responsabil al RDG ales democratic, să-și prezinte în comun viziunea pentru viitorul țărilor lor și al Europei.
Pentru Lothar de Maizière, evenimentul este de importanță istorică: „În acest moment în care, în calitate de prim-ministru al primului guvern democratic al RDG, mă pot adresa dumneavoastră, mă sugrumă emoția”, a zis el. Apoi a continuat: „Faptul că ne-am putut întâlni azi se datorează acelor germani din est care au început să-și ia destinul în mâini în toamna anului 1989. Prin mijloace pașnice, dar și prin eforturi intense, și-au obținut drepturile în calitate de ființe umane - dreptul la democrație, la libertate, la autodeterminare, la respectarea demnității fiecăruia.” În fața deputaților europeni, cancelarul Kohl s-a străduit în primul rând să ofere asigurări cu privire la posibilele consecințe ale unificării Germaniei asupra funcționării instituțiilor Comunității Europene. „Guvernul federal a avut întotdeauna grijă ca procesul de unificare a Germaniei să se înscrie într-un cadru european stabil. Mi-am propus obiectivul de a duce mai departe procesul de unificare german și cel european în mod concertat, respectând, în măsura posibilului, un calendar comun.”
