Expoziție
De-a lungul istoriei sale, Parlamentul European s-a străduit să apere și să promoveze drepturile omului. El a lansat numeroase inițiative politice în domeniu. Unul dintre cele mai importante proiecte ale sale este să convingă Comunitatea Europeană să adopte Convenția europeană a drepturilor omului. Parlamentul consideră că este important să se țină seama de totalitatea drepturilor civile, politice, economice și sociale ale cetățenilor din statele membre ale Comunității Europene.
Încă din 1975, Parlamentul își exprimă regretul față de faptul că drepturile omului nu sunt menționate în tratatele fondatoare ale Comunităților Europene și se concentrează mai mult pe dimensiunea economică. El adoptă atunci o rezoluție în care insistă că este necesar ca viitoarea Uniune Europeană să aibă propria sa Cartă a drepturilor fundamentale. Deputații europeni consideră că acest demers sprijină obiectivul politic de a construi o Europă unită. Doi ani mai târziu, reușesc să convingă președintele Parlamentului European, președintele Consiliului și președintele Comisiei Europene să semneze la Luxemburg o nouă declarație comună. Aceștia se angajează, în numele instituțiilor pe care le reprezintă, să respecte drepturile fundamentale.
În 1984, Parlamentul adoptă cu o majoritate covârșitoare proiectul de Tratat privind Uniunea Europeană (proiectul Spinelli). El prevede ca Uniunea să adopte o declarație a drepturilor fundamentale în termen de cinci ani. Parlamentul European este ajutat în repetate rânduri de un bun aliat, Curtea de Justiție a Comunităților Europene. Jurisprudența acesteia stabilește că drepturile omului trebuie protejate prin dreptul comunitar.
Actul Unic European, care intră în vigoare pe 1 iulie 1987, reamintește angajamentul statelor membre de a promova democrația împreună și de a se baza pe drepturi fundamentale cum ar fi libertatea, egalitatea și justiția socială. Parlamentul European are, însă, obiective mai ambițioase. El este convins că una dintre condițiile indispensabile ale legitimității comunitare este de a respecta drepturile fiecărei persoane. Iată de ce, pe 12 aprilie 1989, proclamă și adoptă o Declarație a drepturilor și libertăților fundamentale și face apel la sprijinul activ al cetățenilor. Conservarea mediului și câteva noi drepturi sociale, printre care dreptul la protecție socială, dreptul la educație, protecția consumatorilor, își fac apariția pe lista drepturilor fundamentale pe care Parlamentul European dorește să le apere. Noul text constituie un progres semnificativ, iar tratatele de la Maastricht și Amsterdam aduc și ele clarificări suplimentare. Totuși, așteptările deputaților europeni vor fi împlinite doar la sfârșitul anilor ’90.