Expoziție
Clădirea Schuman
După ce a fost inaugurată clădirea Schuman din Luxemburg în 1973, Parlamentul s-a putut bucura în sfârșit de propriul său sediu, cu un hemiciclu pentru ședințele plenare. Hemiciclul a fost utilizat în mod regulat pentru sesiunile plenare în anii ’70, dar, cum numărul deputaților europeni a crescut în urma alegerilor directe din 1979, sala de dezbateri cu 208 locuri a devenit neîncăpătoare.
Între1973 și 1979, hemiciclul clădirii Schuman a găzduit 35 de reuniuni ale Parlamentului European, prezidate de patru președinți diferiți.
Pe 14 ianuarie 1975, în hemiciclul Schuman din Luxemburg, Parlamentul adoptă raportul eurodeputatului Schelto Patijn referitor la proiectul de convenție privind alegerea membrilor adunării prin vot universal direct.
Adevărata semnificație politică a alegerilor europene directe constă [...] în însăși existența lor.»
Schelto Patijn, 14 ianuarie 1975
Klenge Kueb
În 1978, guvernul luxemburghez a prezentat un proiect ambițios pentru construcția Centrului 300 în Kirchberg, care să găzduiască cea mai mare sală de ședințe din Europa, cu o capacitate de 600 de locuri. Având în vedere amploarea și costul său, proiectul a devenit o sursă de controverse acerbe. Confruntându-se cu presiuni din partea publicului, guvernul a decis să îl abandoneze.
În schimb, a creat o clădire administrativă. În 1979, „Klenge Kueb” a fost deschis oficial și a fost folosit ca loc de desfășurare a sesiunilor plenare ale Parlamentului până în 1981.