Expoziție
Născut în 1888, Jean Monnet și-a dedicat viața căutării unor modalități prin care să reunească europenii. El este considerat în prezent o figură centrală în istoria integrării europene. Și-a început activitatea în afacerea de comerț cu coniac a familiei sale, dar s-a implicat în scurt timp în organizații de cooperare între puterile aliate în timpul Primului Război Mondial. Ulterior, a fost numit secretar general adjunct al Ligii Națiunilor, înainte de a urma o carieră de bancher internațional. Odată cu reizbucnirea războiului în Europa prin 1940, Monnet a propus crearea unei uniuni franco-britanice care să unească cele două țări complet ca o modalitate de a înfrânge naziștii. Deși proiectul nu a avut succes, Monnet a continuat să lupte pentru democrație, devenind șeful programului Victory în Washington, D.C.
Începând din 1945, Monnet a fost responsabil de Comisia generală a Franței pentru planul de modernizare și echipare, exprimându-și în continuare convingerea că prosperitatea și securitatea țării pot fi posibile numai prin apropierea economică a statelor europene. Cum Războiul Rece începuse să-și pună rapid amprenta asupra societății, el a știut că singura modalitate de a crea o solidaritate reală între partenerii europeni era de a lucra la crearea unei Europe funcționale printr-o integrare profundă în sectoare-cheie. Astfel au fost puse bazele „metodei Monnet”: pași mici făcuți împreună spre o apropiere progresivă și transferul suveranității către organisme supranaționale. Această metodă a necesitat o convingere de neclintit, urmărirea unor interese comune și o mare abilitate de organizare.
În 1950, Monnet i-a sugerat lui Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, ca industriile cărbunelui și oțelului din țările Europei Occidentale să fie plasate sub un regim comun și să se înființeze o Înaltă Autoritate care să administreze direct și independent aceste sectoare de importanță strategică. Acționând în interesul tuturor, Înalta Autoritate ar contracara în mod eficient interesele naționale. Punerea în comun a cărbunelui și a oțelului ar face ca un nou război franco-german să fie de neconceput și imposibil din punct de vedere material, evitându-se repetarea ororilor cu care tocmai se confruntase Europa. Acest vis a devenit realitate odată cu crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) în 1951: pentru Monnet, un prim pas către „Statele Unite ale Europei”.
În calitate de prim președinte al Înaltei Autorități a CECO din Luxemburg, Jean Monnet s-a angajat ferm față de Comunitatea Europeană de Apărare, care, așa cum spera el, ar fi creat o armată europeană într-un nou cadru politic. Însă eșecul acestui proiect din cauza fricii Franței de a pierde din suveranitatea sa națională l-a determinat să demisioneze și să înființeze în 1955 Comitetul de acțiune pentru Statele Unite ale Europei, pentru a continua lupta. Reunind lideri politici și sindicali, acest comitet a acționat timp de peste 20 de ani ca un lobby pentru a promova realizări concrete pentru o Europă unită. Monnet a inspirat crearea Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) și a pledat, de asemenea, pentru aderarea Regatului Unit la Comunitățile Europene și pentru crearea unei monede europene comune. El a sprijinit crearea Consiliului European al șefilor de stat sau de guvern în 1974, aducând liderii europeni mai aproape unii de ceilalți pentru binele tuturor cetățenilor Europei. Jean Monnet a decedat în 1979, cu câteva luni înainte de primele alegeri europene pentru care pledase.
